In urmă cu ceva vreme, făcea senzaţie ştirea potrivit căreia un craniu descoperit prin anii ’30 în Mexic ar fi fost autentificat ca fiind…uman-extraterestru! Aşa-numitul „Starchild skull” – care a declanşat o sumedenie de controverse aprinse- a relansat şi ipoteza potrivit căreia în ADN-ul uman ar fi intervenit şi vizitatori din spaţiu, preocupaţi în continuare de evoluţia pământenilor.
Zece ani i-au trebuit lui Lloyd Pye să ajungă la concluzia că faimosul „Starchild skull” – un craniu descoperit prin anii ’30 de o adolescentă aflată în vacanţă în regiunea mexicană Sierra Tarahumara şi ajuns în 1998 în posesia soţilor Ray şi Melanie Young din El Paso, Texas- ar fi un hibrid, adică rezultatul “genetic” dintre o femeie umană şi un extraterestru. De profesie psiholog, Lloyd Pye, care a lucrat o perioadă şi pentru intelligence-ul militar din SUA, s-a făcut cunoscut prin pasiunea sa pentru fenomenele la graniţa ştiinţei (Bigfoot, Yeti, OZN-uri etc), cărora le-a dedicat nenumărate conferinţe, articole şi cărţi.
Tocmai această activitate l-a adus faţă-n faţă cu soţii Young, care i-au încredinţat în 1999 ciudatul obiect, cu rugămintea de a-i stabili provenienţa. În vecinătatea craniului botezat “Starchild”, din cauza dimensiunilor ce păreau ale unui copil de 5-6 ani, mai fusese descoperit un altul, aparent de femeie adultă. După cum notează singur pe site-ul personal, Pye a pornit cercetările încredinţat că avea de-a face cu resturi umane ce prezentau anomalii (orbite oculare foarte puţin adânci şi absenţa totală a sinusurilor frontale). Asta nu l-a împiedicat să supună relicva “infantilă” unor serii de teste şi expertize, la capătul cărora concluzia anunţată recent este că rămăşiţa e parţial de origine umană, parţial nu. Proba de carbon 14 ar atesta o vechime de aproximativ 900 de ani (plus/minus 4 decenii) a acestor resturi. Potrivit lui Lloyd Pye, la “Starchild skull” există două gene umane care ar fi fost manipulate printr-o intervenţie necunoscută. “No significant similarity found”, a indicat analiza ADN-ului. Şocant este că oasele craniului, mult mai subţiri şi mai uşoare, dar totodată mult mai rezistente decât cele umane obişnuite, prezintă în interior nişte fibre microscopice şi reziduuri roşietice inexplicabile. În opinia lui Pye, craniul ar moşteni un „Grey”, un tip de extraterestru cum vedem prin filmele SF, lipsit de limbă sau urechi şi care comunică telepatic.”Oricine cunoaşte anatomia umană şi cea a Grey-ilor ar ajunge tot la concluzia mea. Nu există altă variantă”, spune investigatorul.
La rândul său, dr. Ted J. Robinson, un chirurg craniofacial canadian ce a studiat relicva timp de 12 luni folosind aparate sofisticate de scanare, recunoaşte că obiectul este unic.”Nu este craniul deformat al unui copil, şi o spun pentru că exact acesta este domeniul de care mă ocup. Am apelat la neurologi, pediatri şi chirurgi şi cu toţii sunt de acord că nu este un craniu uman deformat. E altceva, e un mister”, a spus doctorul Robinson. Pornind de aici, Lloyd Pye este decis să continue analizarea craniului până la descifrarea completă a genomului, în paralel cu promovarea teoriei privind intervenţia extraterestră asupra originii umane.
Viaţa umană, “plantată” pe Terra
Ipoteza potrivit căreia în ADN-ul uman ar exista ori gene extraterestre, ori urme ale intervenţiei alienilor nu e nouă. Se spune că mai puţin de jumătate din materialul genetic uman ar avea un rol clar, cunoscut, restul -considerat o vreme ca fiind “de umplutură”- fiind de fapt un fond comun tuturor fiinţelor de pe planetă, de la peşti şi până la mamifere. Profesorul Sam Chang, care a coordonat un proiect de decodare a genomului uman, s-a întrebat retoric dacă aşa-numitul ADN silenţios (junk DNA), care nu codifică aparent nimic, n-ar putea fi de origine extraterestră!?! Mai exact, ar fi spus el,„o formă de viaţă extraterestră superioară a fost implicată în crearea vieţii şi plantarea ei pe diferite planete. Iar Terra este una dintre ele.
Poate că, după programare, creatorii noştri ne-au cultivat aşa cum cultivăm noi bacterii în laborator. Nu le putem şti motivele – poate a fost un experiment ştiinţific ori poate au pregătit colonizarea altor planete”. Chang şi colegii săi de cercetare presupun că, în graba de a crea viaţă umană pe Pământ, “programatorii extratereştri” n-au remarcat unele lipsuri în secvenţierea ADN-ului, astfel că omul e pândit din interior de pericole precum bolile autoimune sau cancerul. În opinia prof. Chang, „ceea ce se observă la ADN-ul uman este un program care constă din două versiuni: un cod mare şi un cod de bază. Primul lucru este că programul complet nu a fost scris pe Pământ, aspect verificat prin decodarea genomului uman. Al doilea aspect este că genele prin ele însele nu sunt suficiente pentru a explica evoluţia; trebuie să mai fie ceva în acest joc”. Prin urmare ”evoluţia nu este ceea ce credem că este”. ??????????
No comments:
Post a Comment