Galaxia noastră, Calea Lactee.

Galaxia noastră, Calea Lactee, are o formă lenticulară cu un diametru de 100000 de ani lumină și o grosime în centru de 16000 de ani lumină.

Oamenii de știință apreciază vechimea acesteia la circa 12 miliarde de ani. În comparație cu alte galaxii, Calea Lactee este așadar relativ tânără. Numărul stelelor care o compun este de 400 miliarde. Dacă se iau în calcul și planetele componente, numărul total al corpurilor astrale se poate cifra la peste 4000 de milioane.

Pentru a avea o imagine corectă referitoare la mărimea galaxiei noastre în raport cu întreg universul, ar trebui să mai adăugăm că numărul total al stelelor din univers este apreciat la 100 milioane biliarde, deci cosmosul ar poseda un număr de 1000 miliarde de galaxii de mărimea Căii Lactee.

În ceea ce privește evoluția și destinul Soarelui, acesta va trece în următoarele cinci miliarde de ani, datorită reacțiilor termonucleare de transformare a hidrogenului în helium și a acestuia în carbon, într-un uriaș roșu care va deveni tot mai fierbinte pe măsura desfășurării reacțiilor respective. Din cauza creșterii permanente a masei, acesta va sfârși prin a atrage și incorpora planetele vecine în masa sa și apoi se va transforma într-o pitică albă. Se pare că și alte planete evoluează după aceeași schemă. Conform calculelor realizate de specialiști, în galaxia noastră ar putea exista viață pe 100 de milioane de sisteme astrale.

Directorul NASA, James Fletcher, a declarat că sistemul solar ne aparține în totalitate și că nu există forme de viață pe planetele apropiate Pământului. Sunt specialiști care nu sunt de acord cu aceste afirmații. Ei susțin că ființele vii pot evolua în condiții variate de mediu. Omul poate trăi la -50 de grade Celsius, la presiune atmosferică extrem de redusă. Dacă suntem singuri în sistemul solar, de unde vin extratereștrii și celebrele OZN-uri? Dacă aceștia nu populează sistemul nostru solar și vin de undeva din alte galaxii, rezultă că tehnica de care dispun este una excepțională, ne referim în primul rând la distanțele colosale pe care le au de parcurs pentru a vizita Pământul.

Creierul ia decizii cu 30 de secunde mai devreme ca omul să le conștientizeze.

Profesorul Tatiana Chernigovskaya, doctor în biologie și filologie, susține prelegeri interesante și utile despre creier, conștient și subconștient, inteligența artificială și gândire. Uneori, aceasta vine cu declarații

2. Creierul ia decizii cu 30 de secunde mai devreme ca omul să le conștientizeze. 30 de secunde – o mare bucată de vreme pentru activitatea creierului. Deci, cine totuși decide totul: omul sau creierul lui?

3. V-ați gândit vreodată cine e de fapt „stăpânul în casă”? Prea mulți s-au adunat deja: genomul, tipul psihosomatic, receptorii și multe alte lucruri. Aș vrea să știu cine e creatura care se consideră atotputernică de a lua mereu toate deciziile. Despre subconștient în genere nimeni nu știe nimic, așa că mai bine să închidem subiectul dat.

4. Trebuie să luăm în serios creierul nostru, pentru că acesta manevrează o abilitate magică de a ne înșela. Amintiți-vă de halucinații. Persoana care le vede nu poate fi convinsă că acestea nu există. Pentru el, aceste halucinații sunt la fel de reale ca și paharul pe care-l țin în mână în momentul de față. Creierul îl bate la cap, oferindu-i toate informațiile senzoriale astfel încât să i se pară că halucinațiile sunt reale.

5. Trebuie să te deschizi și să vorbești despre poblema ta că să nu-ți ieși din minți. Pentru asta există preoți, prieteni sau psihoterapeuți. Așchia, dacă nu este îndepărtată, produce inflamație și infectează sângele. Oamenii care tac și păstrează totul în sine, sunt sub risc psihologic și psihic grav.

6. Oamenii trebuie să lucreze cu capul, asta salvează creierul. Oamenii inteligenți trăiesc mai mult decât ceilalți.

7. Nu poți inventa ceva conform unui plan bine chibzuit, dar totuși cele mai grandioase idei se ivesc minților pregătite, inițiate. Anume Mendeleev a visat tabelul periodic, și nu bucătarul lui. De ce? Pentru că Mendeleev a reflectat mult timp asupra acestui tabel, iar creierul probabil s-a săturat de gândurile abundente și i-a oferit printr-un „click” ideea în vis.

8. Niciodată nu compara acrul cu pătratul. Fiecare persoană este geniu în domeniul său de activitate.

9. Întotdeauna mă sperie gândul că în viitorul apropiat inteligența artificială ne va percepe ca ființe individuale. În acel moment ea va avea planurile, motivele și obiectivele sale, iar noi, vă asigur, nu ne vom încadra în acest conținut.

10. Creierul nostru este independent de noi și singur ia toate deciziile, doar că la un anumit moment, acesta ne trimite un semnal care creează iluzia că toate deciziile au fost luate doar de noi.

11. Pentru existența geniilor plătim un preț fabulos. Tulburările nervoase și mintale debutează și evoluează mai progresiv decât numărul total de boli oncologice și cardiovasculare, care prezintă o povară dinamică pentru toate țările dezvoltate.

12. De la naștere suntem înzestrați cu un computer puternic în cap în care trebuie să instalăm o varietate de programe. Anumite programe le primim când ne naștem, pe altele le „descărcăm” pe parcursul întregii vieți.

13. Creierul nu există independent, ca capul profesorului Dowell, pe farfurie. El are un corp: urechi, mâini, picioare, piele, de aia el ține minte gustul rujului și știe ce înseamnă când te mănâncă nasul.

14. Capacitatea de a obține o educație de înaltă calitate poate deveni un privilegiu de elită disponibil numai pentru „inițiați”. În romanul „Numele trandafirului” de Umberto Eco, autorul spunea că bibliotecile ar trebui să fie disponibile doar pentru pesoanele capabile și gata să perceapă cunoștințe complexe. Se va forma astfel o diviziune între cei care citesc literatură complexă și cei care trec cu ochii tot felul de afișe și anunțuri și asimilează informația doar de pe internet. Și această prăpastie va fi din ce în ce mai mare și se va simți din ce în ce mai puternic.

„Incă nu realizăm că ceva extraordinar se întâmplă în lume, și anume că modelele sociale și economice, chiar și stilul alimentar urmate până acum, sunt în plin proces de schimbare”, spune Gustavo Tanaka, antreprenor brazilian, care identifică un nou model de societate, un nou sistem și poate un nou model economic. El își expune argumentele într-o postare pe internet, susținând importanța schimbării acestor modele, de care unii oameni încep să își dea seama. 

,,Cu câteva luni în urmă m-am eliberat de societate, în sensul că m-am eliberat de toate dependențele pe care le aveam și de temerile că acestea mă vor ține prizonier în sistem”, își începe antreprenorul pledoaria schimbării. ,,De atunci, am început să văd lumea dintr-o altă perspectivă. Din perspectiva că totul se schimbă și că majoritatea dintre noi nu ne-am dat seama încă de asta.

De ce se schimbă lumea? Voi enumera motivele care mă fac să cred asta”, punctează Gustavo Tanaka. 

1.     Nimeni nu mai poate susține modelul actual de muncă.

Fiecare dintre noi ne atingem, la un moment dat, propriile limite. Tot mai mulți oameni care lucrează în corporații mari nu mai pot face față job-urilor lor. Lipsa unui scop începe să bată la ușile noastre, iar aceasta o percepem asemenea unui strigăt disperat ieșit din străfundul inimii.

Oamenii vor să scape. Ei vor să lase totul în urmă. Uitați-vă cum mulți oameni încearcă să devină antreprenori, câți oameni își iau concedii sabbat-ice, câți oameni sunt deprimați la locul de muncă, cât de mulți oameni sunt epuizați pur și simplu.

Dimensiuni paralele! Din ce in ce mai multi oameni dispar fara urma

In mijlocul lacului kenian Rudolf exista insula Envaitenet.

In traducerea limbii vorbite de triburile locale, numele acestei insulei ar insemna „fara intoarcere”.

Suprafata acesteia este de doar cativa kilometri patrati si are forma unei limbi de pamant.
Localnicii nu traiesc pe insula Envaitenet deoarece o considera un taram blestemat, relateaza cotidianul Pravda.
In 1935, expeditia condusa de cercetatorul Vivian Fush facea explorari in Kenya, cand doi dintre membri acestei echipe -Martin Sheflis si Bill Dayson – au plecat sa vizite insula.
Dupa 15 zile in care cei doi nu s-au intors, Fush a trimis o echipa de salvare in cautarea lor. Membrii echipei s-au intors si i-au povestit cercetatorului ca nu au gasit nici urma de cei doi, ci doar un sat de aborigeni parasit.

Echipa a cerut si unui avion sa survoleze zona dar rezultatele au ramas aceleasi.

Localnicii kenieni i-au povestit lui Fush ca in urma cu multi ani insula a fost locuita iar indeletnicirile zilnice erau pescuitul, vanatul si comertul cu rudele lor de pe tarm.
Dintr-o data, acestia au incetat sa mai vina la tarm, fapt ce i-a determinat pe cei de pe uscat sa vina pe insula pentru a vedea ce se intampla. Cand au ajuns pe insula, acestia au ramas muti de uimire cand au zarit doar un sat gol si peste putrezit langa un foc ce abia mai mocnea.
Speriati, acestia au parasit insula in graba, intrebandu-se unde au disparut localnicii si au decis sa nu isi forteze norocul cautand mai departe.
De atunci nimeni nu a mai calcat pe acea insula.