Info

Ziaristul american Frank Josef scria în anul 1996 în revista „Ancient American”  cu privire la descoperirile subacvatice din zona Yonaguni-Japonia: „Una dintre cele mai mari descoperiri din istoria arheologiei a fost făcută vara trecută lângă Japonia.

Acolo, răspândite la o impresionantă adâncime de 311 metri, pe fundul oceanului, sunt foarte bine conservate rămăşiţele unui oraş antic. Au fost descoperite adevărate străzi lungi, mari bulevarde, magnifice scări, blocuri enorme de piatră perfect tăiate şi îmbinate între ele – totul dispus plin de armonie într-o arhitectură cum nu a mai fost văzută niciodată.

Nimic despre toate acestea nu a fost însă menţionat în nici una dintre publicaţiile arheologice ale altor ţări exceptând  Japonia  şi foarte sporadic în America. Ne-am fi imaginat că o asemenea descoperire uluitoare să reprezinte cea mai senzaţională ştire la care un arheolog se poate aştepta. Totuşi, vălul tăcerii a acoperit toate acestea. De ce ? Cum poate să persiste această neglijare îngrozitoare a unei descoperiri de o asemenea magnitudine ?

Cu riscul de a fi acuzat de paranoia, nu pot decât să concluzionez că suntem dominaţi de o cât se poate de reală conspiraţie a cenzurii informaţiilor.”  Mai categoric şi într-un sens mai larg, scriitorul Robert Charroux afirma în lucrarea sa „Cartea stăpânilor lumii” că : „Istoria autentică a civilizaţiei este interzisă. Conjuraţii puternice veghează asupra strictei menţineri  a unei versiuni alterate, care ea singură are autorizaţia de a fi exprimată”.